Ada a mai fost la Suceava acum mai bine de un an. Atunci, la Club '60, o adusese Radio Top '91. Acum, a fost rîndul Fundatiei Ana si a lui Promo Bucovina Image sa o invite la Clubul "No Limit", un loc unde am calcat cu emotie pentru prima oara cu acest prilej. Dar unde voi mai merge, pentru ca emana caldura. O caldura pe care a simtit-o din plin si familia Milea (tata si fiica), cei peste 250 de suceveni prezenti acolo întîmpinind-o pe Ada cu tot atîta iubire cîta ne-a aratat si ea în cele peste doua ore, cît a durat acest halucinant SPECTACOL DE TEATRU. Pentru ca, dupa ce am urmarit-o cu atentie, fara sa o scap din ochi vreo secunda, m-am lamurit, în sfîrsit, ce comite ea acolo, de una singura (de fapt, în "duet" cu chitara): un monolog alcatuit din nenumarate secvente ("piesele" ei dureaza, fiecare, în jur de un minut) si întrerupt de dialoguri cu cei prezenti, totul "degenerînd" într-un "happening" de fiecare data altfel, chiar daca piesele sînt, de vreme buna, cam aceleasi ("sa fiu a naibii ca m-am cam saturat si eu de ele, voi nu?!", a întrebat Ada în plin spectacol). Nu, Ada, nu ne-am saturat nici de ele, nici de tine, îi raspund acum, fiindca muzica desteapta facuta de destepti pentru un public destept poate fi ascultata la infinit fara sa plictiseasca decît pe eventualele "Creiere albe" ratacite întîmplator pe-acolo. Dincolo de spontaneitatea cuceritoare, în spatele performantei Adei Milea sta si o caruta de munca: vocea este exersata si "lucrata" pîna în cele mai mici detalii, iar chitara nu-i e deloc straina. Dovada si faptul ca atunci cînd apare singura-cuc, ca acum (data trecuta cu un individ, Radu Georgescu – daca nu ma-nsel – care cînta la toate alea, de la violoncel si vioara pîna la flaut si chiar la un… pai de la bar!) efectul asupra spectatorilor este absolut acelasi, adica entuziasm, si implicare totala. Ne-a povestit, printre piese, anecdote din turnee (ambasada "exotica" unde a cîntat întîmplator o chestie cu "patru frati / si numai trei ca…", la care dl. ambasador, ofuscat, a urlat ca "aici suntem patru, ba si cu sotiile, si muncim pentru tara!"), ne-a cîntat din spectacolul de teatru "adevarat" pe care-l sustine la Bucuresti cu "Apolodor" alaturi de alti actori si muzicieni, a urlat ca rockerii nervosi o "piesa hard" ("Sa injectam slanina în gaina") – dar hard rau de tot, un heavy metal ca la mama lui, – am cîntat cu totii în cor bine cunoscutele-i "Colinde horror", ce mai: a fost o seara greu de uitat si la fel de greu de relatat. S-ar cuveni sa mai arat ca înainte de spectacol Ada mi-a acordat un interviu la "Radio As" în care a depanat aventura ei de 9 ani (atît era contractul) în Canada, la "Cirque du soleil", încheiata dupa… doua luni ("ma plictiseam, eram o rotita dintr-un mecanism, altfel perfect pus la punct, si trebuia sa cînt… Angela Similea sau cam asa ceva, cu tot cu "gratia" ei!"), a mîzgîlit pe peretele din radio o pseudo-dedicatie absolut tipica pentru ea ("Viata asta-i plictisitoare. Bine ca se termina repede!"), apoi, la mine acasa, am vorbit, evident, despre… pescuitul de pastravi si de crapi, e drept ca mai mult cu tat'su, dar nici Ada nu era chiar pe dinafara. Ajunsi, apoi, la "No Limit", am constatat ca era prezenta cam toata lumea care trebuia: Sorin Dorneanu, cu Stavros, Marius Suiu pe post de cameraman (cazut victima de cîteva ori: cum pleca de pe scaun, Ada – hop! – îi întorcea camera spre el sau public), alti colegi de la "Monitorul" în frunte cu Alina Babeanu (care si ea a tras o mama de recital absolut exceptional), elevi si profesori de la "Stefan" si multi, multi altii, toti iubitori de arta. Inclusiv Sandu Baisanu, subprefectul, însotit de bombonica-i de fetita, cu care, evident, Ada a dialogat în cîteva rînduri. Marele absent, prefectul Orest Onofrei ("vinovat" si el în buna masura de acest eveniment) care se afla la Gura Humorului, la "Zilele" de acolo. Închei tot cu ce scriam ieri: Ada asta o fi mai mult cîntareata sau mai mult actrita? Ori PREA MULT din amîndoua? Uite, de-asta o iubim, ca nu stim ce e, ca-n bancul ala cu testoasa de Galapagos ratacita într-un sat ardelenesc. Si chiar asa arata, cu chitara-n spate, purtata ca rucsacul: ca o testoasa. Poate da Dumnezeu si traieste tot atît de mult.