Ada a mai fost la Suceava acum mai bine de un an. Atunci, la Club '60, o adusese Radio Top '91. Acum, a fost r®ndul Fundatiei Ana si a lui Promo Bucovina Image sa o invite la Clubul "No Limit", un loc unde am calcat cu emotie pentru prima oara cu acest prilej. Dar unde voi mai merge, pentru ca emana caldura. O caldura pe care a simtit-o din plin si familia Milea (tata si fiica), cei peste 250 de suceveni prezenti acolo ®nt®mpinind-o pe Ada cu tot at®ta iubire c®ta ne-a aratat si ea ®n cele peste doua ore, c®t a durat acest halucinant SPECTACOL DE TEATRU. Pentru ca, dupa ce am urmarit-o cu atentie, fara sa o scap din ochi vreo secunda, m-am lamurit, ®n sf®rsit, ce comite ea acolo, de una singura (de fapt, ®n "duet" cu chitara): un monolog alcatuit din nenumarate secvente ("piesele" ei dureaza, fiecare, ®n jur de un minut) si ®ntrerupt de dialoguri cu cei prezenti, totul "degener®nd" ®ntr-un "happening" de fiecare data altfel, chiar daca piesele s®nt, de vreme buna, cam aceleasi ("sa fiu a naibii ca m-am cam saturat si eu de ele, voi nu?!", a ®ntrebat Ada ®n plin spectacol). Nu, Ada, nu ne-am saturat nici de ele, nici de tine, ®i raspund acum, fiindca muzica desteapta facuta de destepti pentru un public destept poate fi ascultata la infinit fara sa plictiseasca dec®t pe eventualele "Creiere albe" ratacite ®nt®mplator pe-acolo. Dincolo de spontaneitatea cuceritoare, ®n spatele performantei Adei Milea sta si o caruta de munca: vocea este exersata si "lucrata" p®na ®n cele mai mici detalii, iar chitara nu-i e deloc straina. Dovada si faptul ca atunci c®nd apare singura-cuc, ca acum (data trecuta cu un individ, Radu Georgescu – daca nu ma-nsel – care c®nta la toate alea, de la violoncel si vioara p®na la flaut si chiar la un… pai de la bar!) efectul asupra spectatorilor este absolut acelasi, adica entuziasm, si implicare totala. Ne-a povestit, printre piese, anecdote din turnee (ambasada "exotica" unde a c®ntat ®nt®mplator o chestie cu "patru frati / si numai trei ca…", la care dl. ambasador, ofuscat, a urlat ca "aici suntem patru, ba si cu sotiile, si muncim pentru tara!"), ne-a c®ntat din spectacolul de teatru "adevarat" pe care-l sustine la Bucuresti cu "Apolodor" alaturi de alti actori si muzicieni, a urlat ca rockerii nervosi o "piesa hard" ("Sa injectam slanina ®n gaina") – dar hard rau de tot, un heavy metal ca la mama lui, – am c®ntat cu totii ®n cor bine cunoscutele-i "Colinde horror", ce mai: a fost o seara greu de uitat si la fel de greu de relatat. S-ar cuveni sa mai arat ca ®nainte de spectacol Ada mi-a acordat un interviu la "Radio As" ®n care a depanat aventura ei de 9 ani (at®t era contractul) ®n Canada, la "Cirque du soleil", ®ncheiata dupa… doua luni ("ma plictiseam, eram o rotita dintr-un mecanism, altfel perfect pus la punct, si trebuia sa c®nt… Angela Similea sau cam asa ceva, cu tot cu "gratia" ei!"), a m®zg®lit pe peretele din radio o pseudo-dedicatie absolut tipica pentru ea ("Viata asta-i plictisitoare. Bine ca se termina repede!"), apoi, la mine acasa, am vorbit, evident, despre… pescuitul de pastravi si de crapi, e drept ca mai mult cu tat'su, dar nici Ada nu era chiar pe dinafara. Ajunsi, apoi, la "No Limit", am constatat ca era prezenta cam toata lumea care trebuia: Sorin Dorneanu, cu Stavros, Marius Suiu pe post de cameraman (cazut victima de c®teva ori: cum pleca de pe scaun, Ada – hop! – ®i ®ntorcea camera spre el sau public), alti colegi de la "Monitorul" ®n frunte cu Alina Babeanu (care si ea a tras o mama de recital absolut exceptional), elevi si profesori de la "Stefan" si multi, multi altii, toti iubitori de arta. Inclusiv Sandu Baisanu, subprefectul, ®nsotit de bombonica-i de fetita, cu care, evident, Ada a dialogat ®n c®teva r®nduri. Marele absent, prefectul Orest Onofrei ("vinovat" si el ®n buna masura de acest eveniment) care se afla la Gura Humorului, la "Zilele" de acolo. Žnchei tot cu ce scriam ieri: Ada asta o fi mai mult c®ntareata sau mai mult actrita? Ori PREA MULT din am®ndoua? Uite, de-asta o iubim, ca nu stim ce e, ca-n bancul ala cu testoasa de Galapagos ratacita ®ntr-un sat ardelenesc. Si chiar asa arata, cu chitara-n spate, purtata ca rucsacul: ca o testoasa. Poate da Dumnezeu si traieste tot at®t de mult.