suceava


prima pagina › 2005 › Interviu cu Nelu Todireanu, presedintele Fundatiei „Ana”

 

 

 

Interviu cu Nelu Todireanu, presedintele Fundatiei "Ana"


"Sînt etape ale vietii pe care le parcurgem si daca reusim sa lasam ceva în urma este foarte bine"
Interviu realizat de : Adriana DASCALU



"Nu ma gîndeam vreodata ca o sa ajung în Fundatia "

Cine este Nelu Todireanu, cel din spatele Fundatiei de Caritate si Întrajutorare "Ana"?

Este un sucevean care are 40 de ani si care activeaza în cadrul Fundatiei "Ana" din 2001. Înainte de a prelua Fundatia, am fost si sînt înca administratorul unei firme de taxi. Pîna a înfiinta aceasta firma am lucrat, pe rînd, în turism, apoi ca tehnician la I.J.T.L. si la RAUCL. Din iunie 2003 sînt membru în Comitetul Director al Caminului de copii din Zvorîstea, si, din februarie 2004, primvicepresedinte al Camerei Taximetristilor Suceava. Sînt absolvent al facultatii de Drept, pe care am urmat-o la Iasi. Nu ma gîndeam vreodata ca o sa ajung în Fundatia "Ana", desi contacte cu viata sociala am avut. De multe ori, firma pe care o conduc a ajutat foarte multi oameni, s-a implicat în mai multe activitati culturale, nu numai în oras. Vreau sa spun ca a fost o întîmplare fericita ca am ajuns în Fundatia "Ana", membra a Federatiei Române a ONG-urilor. Initial am fost vicepresedinte, pentru o perioada de doua luni, dupa care presedintele s-a retras si eu am fost cel care a preluat aceasta functie. Al doilea pas important în derularea activitatii fundatiei a fost întîlnirea cu actualul director de la Bistrita, Hermina Muresan, cu care am început sa deschidem filiale în tara. Iarasi un pas important a fost începerea colaborarii cu Fundatia "Juventus", condusa de Cornel Grosar, chiar din anul 2001. De atunci, orice actiune culturala pe care o face Fundatia "Ana" nu este fara Asociatia "Juventus" si invers. Aceasta colaborare a fost de bun augur pentru ca Fundatia "Ana" era axata în principal pe actiuni sociale, mai putin culturale, si cred ca întîlnindu-ne am început sa învatam unii de la altii. Fiind pe segmente oarecum diferite, am reusit sa le împreunam si s-a vazut ce a iesit. Nu a fost sarbatoare mai importanta în oras la care sa nu fim prezenti, fie ea laica sau religioasa, ma refer la Craciun, Pasti, Ziua Europei, Ziua Adolescentului, Saptamîna Tineretului, Revelion…Chiar ne-am implicat foarte mult în aceste evenimente. Un alt pas de care sînt mîndru este începerea relatiei, cam în aceeasi perioada, cu Fundatia pentru Tineret. Presedintele acesteia, Richard Simioniuc, este o valoare în materie de tineret, chiar o valoare internationala. El este trainer, meserie care în România nu este prea cunoscuta, dar în Europa este, si Richard este mai mult recunoscut în Europa, decît în România. Ma mîndresc cu faptul ca avem o relatie extraordinara cu el si l-am numit director de programe la Fundatia "ANA". Este un om de valoare si am avut multe de învatat de la el, mai ales în ceea ce priveste conducerea unei organizatii, relatiile inter-umane si internationale. Daca nu-l cunosteam pe acest om, ce am realizat în 2-3 ani realizam în 5-6 ani. Acelasi lucru este valabil si pentru Cornel Grosar, de altfel. O preocupare importanta a Fundatiei este latura sociala. Am vrea sa facem mai mult, dar, din pacate, situatia economica a tarii stim cu totii care este. Încetul cu încetul, datorita muncii voluntarilor nostri, numai pe Suceava donatiile se apropie de 3 miliarde de lei, bani adunati din 2002 încoace. La aceasta suma se adauga si donatiile în alimente, rechizite…

Cine face aceste donatii?
Firmele, persoanele fizice, ONG-uri din tara si din strainatate. De regula, daca vorbesc de haine sau obiecte pentru uzul casnic, acestea le primim de la organizatii care au legatura cu exteriorul. Vreau sa va spun ca un aport deosebit l-au avut si firmele sucevene, de la an la an numarul lor a crescut si asta ne-a ajutat ca si activitatile noastre sa creasca în calitate. Nu în ultimul rînd, am beneficiat de generozitatea sucevenilor, cetatenilor de rînd. Noi am adoptat metoda de colecta stradala. Nu am inventat-o noi, chiar cînd am preluat fundatia am avut fericirea sa merg în Anglia, Franta si Italia si am observat modelul de acolo. Am încercat sa-l aplicam aici, dar la început oamenii au fost reticenti, s-a lucrat foarte greu. Acum oamenii nu mai privesc cu îndoiala aceasta modalitate de a strînge bani pentru ca s-a demonstrat ce s-a facut de-a lungul timpului, Fundatia "Ana" fiind respectata în oras. Mai sînt cîrcotasi care spun ca nu-i intereseaza, dar, în general, sucevenii raspund bine colectelor noastre

Care-i explicatia? Sînt foarte multe ONG-uri care se plîng mereu ca nu au sprijinul comunitatii si nu reusesc sa strînga bani pentru actiunile lor….

Fund Raising! Pîna sa aflu de fund raising am încercat sa aplicam modelul de afara, sa vedem ce putem face pentru a aduna bani. Bineînteles ca am avut de la început voluntari cu excelente abilitati de comunicare. Avînd aceste abilitati, a fost un atu pentru noi si, chiar daca ne-a fost greu, am început sa primim în timp donatii substantiale. Am fost contactati de presa si am aratat ce am facut prin intermediul mass-media. Cînd am facut prima actiune culturala, în 2002, - si trebuie sa precizez ca noi nu facem doar actiuni culturale, ci oferim si cadouri - autoritatile au ramas cu gura cascata. Era de 1 Iunie si ni s-a spus ca a fost prima actiune de asemenea amploare organizata vreodata în Suceava de Ziua Copilului. Atunci am avut destul de putini sponsori, dar inimosi. Noi am facut pliante si afise pe care am trecut absolut toti cei 30 de sponsori, chiar si pe cei care au dat 200.000 de lei. Dupa actiune, am mers la fiecare, le-am multumit, le-am oferit pliantele, afisele si ziarele în care aparusera articole despre actiunea la care au contribuit. Mult mai tîrziu am aflat ca exact asa se procedeaza în Occident si apoi, intrîndu-se si la noi pe educatia non-formala pentru tineret, am descoperit modulul "fund raising". Am participat si eu la cîteva cursuri, la Universitati de vara, si am realizat ca acelasi lucruri se explicau cursantilor: la finele unei actiuni, trebuie sa te duci la cei care te-au ajutat si sa le arati ce ai facut cu banii lor. Asa vor capata încredere în tine. Metoda noastra a avut succes si sponsorii au fost convinsi ca nu au aruncat banii pe fereastra. Un mare handicap l-a constituit faptul ca dupa Revolutie au aparut tot felul de Fundatii care au strîns bani, dar nu i-au folosit pentru ce spuneau, ci în alte scopuri si de aceea oamenii sînt reticenti. Noi, însa, am reusit sa-i sensibilizam si sa le aratam ca banii pe care dumnealor îi ofera se duc exact acolo unde le spunem noi ca se vor cheltui.

La o actiune de Mos Nicolaie, la Caminul de batrîni al Arhiepiscopiei
La sectia de pediatrie a Spitalului Bacau, cu prilejul oferirii darurilor de Mos Craciun

"Daca am lucra ceva mai intens la o colaborare între toate segmentele pe care le acopera ONG-urile, treaba ar iesi mai bine"

De ce ati vrut sa va implicati într-o fundatie umanitara?

Prima data a fost o chestiune accidentala. O cunostinta de-a mea preluase Fundatia "Ana" si mi-a spus ca ar avea nevoie sa lucreze cu cineva de încredere. Mi-a propus mie sa fiu acea persoana si am acceptat, desi nu prea stiam pe atunci cu ce se manînca o fundatie de caritate. Eu ma adaptez foarte repede, e un talent înnascut, si mi-am dat seama, în doar cîteva luni, ce înseamna bucataria interna a unei organizatii si a început sa-mi placa. Acea cunostinta a mea a vazut ca ma descurc, s-a retras si m-a lasat singur. Atunci m-am întîlnit si cu directoarea de care v-am spus, cea de la Bistrita, si am deschis prima noastra filiala, cea de la Baia Mare. A doua filiala deschisa a fost la Bistrita si a treia la Bacau. Toate au o activitate foarte buna si se implica foarte mult. Nu vrem doar sa bifam niste actiuni, vrem sa ramîna ceva în urma. Ca dovada, nici eu, nici Cornel Grosar nu avem vile, nu avem super masini. Masina mea personala o am înainte de a intra în fundatie. Nu vorbesc de masinile pe care le am la firma, pentru ca firma este o alta poveste, nu concureaza cu fundatia. Dimpotriva, firma pe care o conduc a fost de foarte multe ori sponsor al actiunilor fundatiei. În alta ordine de idei, vreau sa subliniez colaborarea cu autoritatile locale. Am avut norocul ca si cele care au fost sa fie foarte receptive. Ca au pacate politice, ca au fost tot felul de scandaluri, nu ne intereseaza. Ca si fostul Consiliu Local, si actualul este foarte receptiv. Ma mira cînd aud ca se spune ca nu se poate discuta cu autoritatile locale. Nu este adevarat! Eu am mai învatat ceva: daca cineva te da afara pe usa, trebuie sa te întorci pe geam. Daca esti hotarît, cinstit si într-adevar ai un scop nobil, nu se poate sa nu gasesti întelegere. De pilda, pentru primul nostru sediu, plateam chirie 150 Euro pe luna. La nici un an de zile, mergînd pe la Primarie în mod constant, prezentînd acolo activitatea noastra, am obtinut sediul actual, pe care platim o chirie mult mai mica.

Cîti voluntari numara acum Fundatia "Ana"?

Avem opt voluntari.

Si faceti fata?

Nu putem rezolva toate problemele si nici nu am plecat de la premisa de a rezolva toate cazurile, dar, macar pentru o parte dintre ele am reusit sa facem ceva. Nu poti vindeca toate bolile, dar macar daca le ameliorezi tot e un pas înainte. Daca nu am fi noi, cine i-ar ajuta pe oamenii care sînt în grija noastra? Probabil ca s-ar gasi cineva. Probabil.

Cam cu ce probleme vin oamenii la Fundatia "Ana"?

Vin în primul rînd oameni foarte saraci si apoi oameni cu boli grave. Reusim sa le asiguram traiul si medicatia. Se spune ca tratamentele sînt gratuite, dar nu este asa. În momentul în care ai ajuns la spital, daca nu ai bani nu se uita nimeni la tine.

Cîte persoane beneficiaza de ajutorul Fundatiei "Ana"?

Lunar sînt ajutate cam 10 familii, dar la actiunile cum sînt cele din preajma sarbatorilor am ajutat 100-150 de familii. În general, ne-am orientat spre cazurile mai grave. Banii care se colecteaza se centralizeaza spre acesti oameni necajiti. Avem chitante pentru fiecare leu. Cînd m-am dus anul acesta la Finante sa depun bilantul nu aveau înca formularele trimise de ministerul de resort… Sîntem la zi cu contabilitatea si acelasi lucru l-am impus si celorlalte filiale. Ca o paranteza, vreau sa va spun ca anul acesta vom mai deschide doua filiale, între care una cu siguranta va fi la Cluj. A doua am vrea undeva prin sud, dar deocamdata nu stim exact. As vrea sa mai spun ca am acordat si ajutoare pentru studii, mai exact niste burse în strainatate. Ca o completare a activitatilor fundatiei, am accesat si niste finantari externe. Prima a fost de la Agentia Nationala pentru Sprijinirea Initiativelor Tinerilor. Aceasta agentie gestioneaza fonduri europene pe programul "Youth" si am avut în august anul trecut seminarul "Bucovina-local, regional, european". Se stie ca Bucovina este un model de convietuire pentru Europa. A fost prima actiune internationala de tineret din România la care am reusit sa aducem o organizatie din Rusia, este vorba de Russian Union of Youth. A fost un succes pentru noi si un model national. Au mai fost organizatii din Italia, Germania, Polonia, Ucraina si Republica Moldova. Seminarul a fost un succes, dupa cum au spus-o cei din afara tarii, care monitorizeaza orice actiune de genul acesta, pentru ca îi intereseaza unde se duc banii lor. Al doilea proiect a fost "Si pentru ei poate fi mai bine", un proiect care s-a vrut a fi o sensibilizare a autoritatilor locale asupra problemelor copiilor strazii. Dar, cea mai mare realizare de pîna acum în materie de finantari externe este proiectul "Obiceiuri si traditii din zona transfrontaliera în contextul promovarii democratiei locale", un proiect PHARE. Ne mîndrim cu acest proiect. Dupa ce au fost acceptate proiectele, a fost o sesiune de precontractare, la Baia Mare. Din 10 proiecte, era cel al Fundatiei "Ana", unul de la o alta organizatie neguvernamentala si în rest de la Primarii si Consilii Locale. Asta pentru noi, pe lînga faptul ca s-a muncit mult la elaborarea proiectului, este si o recunoastere a activitatii de pîna acum. Avem în derulare acum proiectul "Europa la liceu", un proiect al Comisiei Europene la Bucuresti. Sîntem mîndri ca Suceava a fost aleasa în acest proiect. Anul trecut a fost un proiect pilot, în doar 8 judete. Anul acesta, din zona N-E au intrat doar judetele Suceava si Iasi.

Stiu ca Fundatia pe care o conduceti, împreuna cu ai sai colaboratori apropiati, a reusit sa faca un club unic în tara…

Da, în 2003 am creat, cu "Juventus" si "Cygnus", Clubul Interetnic "Bucovina" care atrage toate minoritatile care convietuiesc aici. Este un caz unic în tara pentru ca nu exista asociatie în tara care sa cuprinda o paleta asa de larga a etniilor dintr-o anumita zona. Acest club este doar în faza de protocol, nici nu am vrut altfel, nu am vrut sa aiba personalitate juridica, toti sînt semnatari ai protocolului, toti participa la actiuni. Deja avem vreo 12 actiuni realizate, ultima a fost pe 12 martie, Cupa Clubului Interetnic, editia a II-a, la Liceul cu Program Sportiv. Vreau sa-i multumesc domnului director Dumitru Bernicu, cel care nu este la prima colaborare cu noi. Fata de anul trecut a fost mai bine, a fost mai profesionist organizata actiunea, deci de la an la an crestem în calitate si asta ne multumeste. Cînd spun "ne multumeste" nu ma refer doar la Fundatia "Ana", ci si la celelalte organizatii cu care colaboram. Nu am încercat niciodata sa lucram singuri, din contra, daca exista o deschidere si o colaborare între ONG-urile locale si nationale, este mult mai bine. Putem face lucruri de mai mare valoare.

Nu degeaba se spune ca "unde-s doi puterea creste", nu?

Da. Pîna nu de mult, dupa parerea mea, ONG-urile locale au fost într-o competitie. Dar, pe masura ce timpul a trecut, organizatiile au început sa lucreze între ele. Si asta e bine pentru ca nu sîntem societati comerciale ca sa concuram una cu alta, dimpotriva, e singurul segment al vietii sociale în care se poate colabora fara nici un fel de reticenta. Tin sa subliniez faptul ca ONG-urile sucevene, nu numai cele care activeaza pe plan social sau cultural sînt recunoscute în tara. Noi nu ne dam seama de valoarea noastra. Daca am lucra ceva mai intens la o colaborare între toate segmentele pe care le acopera ONG-urile eu cred ca treaba ar iesi mai bine. Revenind la Clubul Interetnic "Bucovina", vreau sa spun ca pe lînga activitatile sportive am organizat expozitii, spectacole - cum a fost Festivalul Interetnic de anul trecut, de Ziua Europei. Am organizat seri specifice: ucraineana, germana, bucovineana. Si iarasi revin la modelul Suceava: anul trecut, la Bistrita, am facut o actiune inedita pentru cei de acolo. Ei au un festival anual al rromilor, dar nu unul interetnic. Lucram si acolo la constituirea unui club interetnic. O alta realizare este Forumul Societatii Civile "Europa 2007" care este deschis tuturor ONG-urilor din judet. Ce este nou si apreciat în Uniunea Europeana: din acest forum fac parte si asociatii profesionale, dar si sindicate. Vrem, nu vrem, sindicatele nu sînt doar o forma de a tine în frîu patronatele si puterea politica, ci sînt o latura a activitatii non-guvernamentale. Pe acest lucru s-a lucrat foarte mult în ultima vreme si ar fi bine sa existe o colaborare între ONG-uri si sindicate. În primul rînd pentru ca sindicatele au o putere extraordinara de diseminare a informatiilor. Va dati seama cîti membri are un sindicat si daca vrei sa ajunga o informatie la un om de rînd mult mai usor reusesti acest lucru daca ai un sindicat cu care colaborezi. Tin sa apreciez faptul ca înca de la început am lucrat foarte bine cu domnul Iordanel Secrieru, liderul BNS Suceava, si cu domnul Costel Buta, care este la Cartel Alfa. Am lucrat foarte bine cu organizatia "O saFIe" de la Facultatea de Inginerie Electrica din cadrul Universitatii "Stefan cel Mare" Suceava, cu Victor Sutac, de la Societatea Stiintifica "Cygnus", am lucrat foarte bine si cu "Salvati Copiii", cu "Doamnele Bucovinene", cu CENRES…nu stiu sa fie organizatie suceveana - poate una care se ascunde - cu care sa nu fi lucrat.

Ce actiuni pregatiti pentru anul acesta?
Pregatim Festivalul Interetnic, Zilele Europei, Ziua Adolescentului, cu Miss Adolescenta - manifestare pe care o organizam din 2002, în sala mare a Casei Culturii si nu poti arunca un ac în sala: lumea stie ca acolo se întîmpla ceva frumos si ca o sa plece cu ceva de acolo. Mai avem în program traditionala de acum Zi Internationala a Copilului, apoi ne vom implica, ca în fiecare an, în Zilele Sucevei. Am fost catalogati ca fiind deschizatori de drumuri spre cartierul Burdujeni. Eu nu locuiesc în acel cartier, dar si oamenii de acolo au nevoie de manifestari de genul acesta. Nu va lipsi dintre actiunile noastre Universitatea de Vara, la care vom fi iarasi co-organizatori, probabil tot pe modulul "fund raising". Anul acesta vom demara crearea unei tabere. Sîntem în discutii cu primarii unor comune pentru un teren, sa intram în parteneriat si sa ridicam o constructie unde sa functioneze o tabara nu doar pentru copii, ci si pentru tineret. Pîna una, alta, o sa organizam o tabara interetnica, cu sprijinul "Dom Polski" probabil. Cu Longher Ghervazen colaboram foarte bine si s-a implicat foarte mult în tot felul de activitati. În premiera la Suceava, vrem sa facem, în toamna, un festival medieval. Vom prelua modelul celor de la Sighisoara, cu care sîntem în relatii foarte bune, dar cu specificul sucevean. Nu lucram singuri pentru acest festival. Chiar daca a fost ideea noastra, cînd îl vom duce la îndeplinire, n-o sa ne batem în piept "noi l-am facut!". Orasul va avea de cîstigat daca acest festival va intra în traditie. Si asta pentru ca, între activitatile noastre, la loc de frunte sta promovarea zonei Bucovina ca model de convietuire si ca o adevarata euro-regiune. Va mai fi "Toamna Bobocilor", un gen de actiune care se doreste sa-i înveseleasca pe elevi, sa-i faca sa le treaca amaraciunea ca a trecut vacanta si începe anul scolar. Sa nu uitam Saptamîna Europeana a Tineretului, editia a VII-a. Anul trecut a fost cea mai buna organizare a Saptamînii Tineretului de-a lungul timpului si asta pentru ca, iarasi, am lucrat mai multi. A fost o saptamîna plina de evenimente: expozitii, tîrgul ONG, o gala a societatii civile, o gala a tineretului, Cupa de baschet si cea de fotbal, o saptamîna în care tinerii aveau ce sa faca, aveau unde sa mearga. Spre deosebire de alti ani, manifestarea a capatat titulatura de Saptamîna Europeana a Tineretului. Ne mîndrim ca anul trecut am avut oaspeti nu doar din tara - colosi ai muncii de tineret, dar si din Uniunea Europeana si din Moldova. Ne-am bucurat si de prezenta oficialitatilor locale. Vor mai fi actiunile din preajma sarbatorilor de iarna, de care nu ne dezicem nici anul acesta. Vom merge în camine, în spitale, cu cadouri de Mos Nicolae si de Mos Craciun. Vom fi si la Oraselul Copiilor, care va fi organizat si anul acesta si în Itcani. V-am spus ca avem o foarte buna colaborare cu autoritatile locale si de la an la an au fost tot mai multe cadouri. Vream sa încercam un Revelion al Tineretului. Am facut în 2002 un asemenea eveniment. Anul trecut am renuntat pentru ca Primaria a avut o organizare deosebita în fata Casei Culturii. Iata ca noua administratie vrea sa le ofere sucevenilor "pîine si circ", cum spun romanii. Circ este din belsug si pîine va fi.


La prima editie a Cupei Clubului Interetnic la Fotbal, 2004

Alaturi de Cornel Grosar în spectacolul "Vine Mosul", Baia Mare, 5 decembrie 2004

"Am o viata de familie extraordinara si le multumesc pe aceasta cale sotiei si copiilor"
Sa vorbim si despre familia lui Nelu Todireanu. As vrea sa începem cu sotia, care este o figura cunoscuta mai ales pentru sucevence datorita meseriei sale pe care si-o face si foarte bine…

Yvone este specialista în masaj si în terapii complementare. Este unul dintre cei mai buni maseuri din oras, dar este si manichiurista si pedichiurista. Lucreaza la un cabinet de înfrumusetare si, ca si mine, nu a s-a canalizat în scoala spre aceasta meserie, ci a abordat-o pe parcurs. S-a perfectionat în timp si este foarte apreciata în afara, respectiv în Franta si Germania, dar si pe plan local. Este si ea licentiata, a absolvit Colegiul de Birotica si Secretariat cu nota 10 si ma mîndresc cu asta. Copilul cel mic este elev în clasa a II-a la Liceul de Arta "Ciprian Porumbescu", la sectia arta plastica, iar fata este eleva la filologie, la franceza, la Colegiul "Petru Rares". Am o viata de familie extraordinara si le multumesc pe aceasta cale sotiei si copiilor. Sînt deosebiti si pentru ei muncesc. Fata vrea sa faca psihologie si are o mare deschidere spre latura sociala. Sînt sigur ca se va implica si ea în actiunile Fundatiei "Ana".

Între taximetrie si actiuni culturale si umanitare, ce mai face Nelu Todireanu?

Nu prea mai am timp pentru altceva. În general, aceste activitati îmi ocupa timpul. Mai duc copiii la scoala, cîteodata mai fac lectiile cu cel mic.

Ce va pare cel mai rau ca nu stie lumea despre dumneavoastra?
Îmi pare rau doar de faptul ca sînt cîtiva cîrcotasi care ma vorbesc pe nedrept. Ma deranjeaza ca se vorbeste pe la spate si pe la colturi. În rest, nu-mi pare rau de absolut nimic. Sînt etape ale vietii pe care le parcurgem si daca reusim sa lasam ceva în urma este foarte bine. Eu sînt credincios, îmi place sa spun lucrul acesta, si cum scrie si-n Biblie, daca lasi ceva în urma ta este recunoscut, se vede ca nu ai trecut degeaba prin viata.

 

dot