Prima ediţie a Festivalului de toacă de la Suceviţa a găzduit concurenţi din judeţele Suceava şi Sibiu

· Şi-au dat concursul copii, tineri, preoţi, maici, cu toţii pătrunşi de "cântecul care zideşte"

Motto: "În sunet de clopot/ Şi sunet de toacă/ Dumnezeu ne împacă" (pr. Iulian Neculcea – Voievodeasa)

Glasul de toacă a străpuns liniştea Suceviţei. Pentru prima dată, "cântecul care zideşte" - glasul de toacă din inima Ardealului şi Bucovinei "s-a oprit" la Suceviţa, la primul Festival de toacă organizat în judeţul Suceava, "găzduit" de Biserica "Sfântul Ioan Botezătorul", ctitorie a Movileştilor. Manifestarea se înscrie în proiectul "Suceviţa – 400 de ani sub sceptrul Movileştilor", finanţat de Guvernul României. Bucovinenii nu au rămas indiferenţi la o astfel de provocare, astfel că festivalul, desfăşurat în zilele de 14 - 15 septembrie, s-a bucurat de o prezenţă numeroasă. Oaspetele acestei manifestări a fost preotul Octavian Sămădău, de la Biserica "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" din oraşul Victoria, unde se organizează singurul concurs de bătut toaca din judeţul Braşov, manifestare aparte şi pe plan naţional, la care iau parte copii cu vârste între 3 şi 15 ani. Preotul Octavian Sămădău a spus că la început a organizat acest festival "Toaca – Cântecul care zideşte" doar pe plan local, apoi judeţean şi naţional, concursul dobândind, începând cu anul 2005, statutul de festival internaţional.
La fel ca la orice concurs care se respectă, concurenţii (elevi, preoţi, maici) – cunoscători în arta de bătut toaca – au arătat într-un minut şi jumătate fiecare ce glas minunat are toaca sub puterea magică a celor două ciocănele de lemn, mânuite cu pricepere de concurenţi, în faţa unui juriu format din specialişti (pr. Mihai Maghiar de la Parohia Ap. Petru şi Pavel Suceava, pr. Iulian Neculcea – Voievodeasa, ieromonahul Nicodim de la Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou Suceav, pr. Traian Molea – Parohia Suceviţa, pr. Octavian Sămădău – oraşul Victoria, primarul Suceviţei – Ioan Onufrei). Membrii juriului au apreciat că acest festival poate dezvolta "sensibilitatea sufletească a copiilor în spiritul credinţei ortodoxe". Înainte de a fi anunţat fiecare concurent, preotul Octavian Sămădău, care a venit şi cu participanţi din oraşul Victoria, ne-a amintit ce semnificaţie are toaca. Asemeni clopotului, toaca se aude de departe, chemându-i pe toţi credincioşii la slujbă. "Toaca este uşoară, iar ritmul ei rapid îţi grăbeşte parcă bătăile inimii, dar şi paşii pentru a ajunge la biserică. Călugărul bate toaca înaintea slujbei, ca toţi să audă chemarea sa: atât călugării, cât şi oamenii care locuiesc în apropierea mănăstirii. Toaca este făcută dintr-o scândură lungă de lemn sau din metal şi se bate într-un anume ritm cu unul sau două ciocanele. Acest < cântec> este o chemare şi un imbold pentru creştini, iar în sfânta noapte a Învierii, toaca se bate împreună cu clopotele", ne-a povăţuit preotul Sămădău. Concurenţii au fost răsplătiţi cu premii, iar organizatorii (Prefectura Suceava, Consiliul Local Suceviţa, Primăria Suceviţa, având ca parteneri Fundaţia "Sfinţii Martiri Brâncoveni", Fundaţia "Ana" şi Asociaţia "Juventus") au promis că vor continua acest festival şi în următorii ani, dorinţa lor fiind ca "Festivalul de toacă" de la Suceviţa să devină naţional, sau, de ce nu, internaţional, înscriindu-se în "cartea de vizită" a localităţii Suceviţa. Un moment aparte al festivalului l-a constituit evoluţia unui grup de elevi de la şcoala din Suceviţa, îmbrăcaţi în straie populare, care a susţinut un recital de cântece bucovinene, dar şi a buciumaşilor care au vestit momentele festivalului.
Pe parcursul celor două zile de festival au avut loc seminarii, discuţii pe temele "Toaca – element de legătură între trecut – prezent şi viitor", precum şi "Movileştii, familie de tradiţie europeană", la care au participat ca invitaţi speciali: conf. dr. Florin Pintilescu (Prezentarea vieţii Movileştilor), doctor în istorie Victoriţa Batariuc de la Complexul Muzeal Bucovina (Epoca Movileştilor – repere arheologice), doctorand la TheĂlonik – Gheorghe Palade (Iconografia Mănăstirii Suceviţa).
Reuşita acestei prime ediţii a Festivalului de toacă de la Suceviţa s-a datorat în mare parte eforturilor depuse de preotul Traian Molea şi ieromonahul Nicodim.

Toaca
Toaca: scândură (bloc de lemn) în care se bate ritmic cu două ciocănele. Folosită cu scop liturgic, în cadrul slujbelor din Biserica Ortodoxă, toaca este şi un instrument tradiţional, legat de viaţa comunităţii săteşti, cu rolul de a purifica spaţiul, de a deschide calea dintre cer şi pământ, dintre Dumnezeu şi om, spre a aduce binecuvântarea lui Dumnezeu în viaţa sa (de pildă toaca era folosită atunci când se întemeia o nouă vatră a satului; se bătea toaca, iar până unde răsuna sunetul ei până acolo se întindeau hotarele satului). "Glasul de toacă este un glas din altă lume… glasul de toacă face legătura între cer şi pământ, între ceea ce se vede şi ceea ce nu se vede. Când aud glasul de toacă uit de toţi oamenii care mi-au făcut rău şi atunci încerc să devin mai bun", este de părere marele artist român Grigore Leşe.