suceava


prima pagina › 2008 › Manual de prietenie, tradus în ruseşte, ucraineană, polonă, germană, maghiară

 

 

 

Manual de prietenie, tradus în ruseşte, ucraineană, polonă, germană, maghiară


Zeci de tineri aparţinând mai multor etnii din România s-au întâlnit la Suceava al cincilea an consecutiv
A cincea ediţie a Cupei Interetnice Bucovina a dovedit încă o dată că indiferent ce limbă vorbeşti acasă cu părinţii şi bunicii, indiferent de mentalitate, condiţie materială şi loc în care trăieşti, există momente când te poţi face înţeles cu oricine vorbind doar limba prieteniei.

Aproximativ 100 de tineri ucraineni, ruşi-lipoveni, poloni, germani, unguri, italieni şi români, din Suceava, Brăila, Harghita, Bucureşti şi din Cernăuţi, au înţeles să-şi "predea" unul altuia lecţia bunei înţelegeri prin sport. După festivitatea de deschidere, de sâmbătă dimineaţă, de la sala de atletism a CSM Suceava, fetele au rămas în sală să joace tenis de masă şi kin ball, un joc adoptat de români mai mult ca o distracţie, dar care face furori în Canada (ţara care l-a inventat), Spania, Belgia, Franţa, Brazilia, Japonia, SUA. La Suceava, imensa minge de kin ball a fost văzută prima dată la a III-a ediţie a Cupei Interetnice. Jocul a prins imediat printre tineri şi a devenit tradiţie deja în cadrul acestei manifestări.

Băieţii au urcat la Hotel Zamca, unde ambiţiile au fost mai mari. Dacă lângă pistele de bowling a fost vorba uneori doar de norocul de a lansa bila în direcţia potrivită şi alteori de precizia cu care se doborau toate popicele, pe terenul de fotbal patimile au fost mult mai mari. Calificările în grupe au fost aspru disputate, dar pentru locul I nu a existat contracandidat. Măcar la "impresia artistică", a punctat echipa formată din membri ai administraţiei locale din Cernăuţi, "băieţi" ceva mai copţi, cu funcţii la ei acasă, dar care ştiau bine cum e cu mingea merita să câştige competiţia.

Nou, la această ediţie, organizatorii au avut de partea lor bunăvoinţa Şcolii Nr. 3 din Suceava; astfel, sâmbătă, după ora 15, s-a organizat şi un concursul de nataţie la bazinul de înot al acestei unităţi şcolare. Dacă printre concurenţi s-au aflat şi "puii de Dunăre" de la Brăila, nu e greu de presupus cine a dat mai cu spor din braţe.

Sportul a fost, de altfel, motivul Cupei Interetnice Bucovina. Şi după o zi de concursuri, participanţi şi organizatori au tras aceeaşi concluzie: fotbalul, tenisul, înotul şi chiar kin ball-ul cel ciudat au aceleaşi reguli de joc pentru cei care le practică, fie că participanţii se îndeamnă unul pe altul în rusă, ucraineană, polonă, maghiară sau română.

Horă interetnică

Seara, la "Club ’60", etniile au adus câte puţin din ceea ce-i reprezintă, ca obicei, tradiţie, cultură sau doar specific. După ce au transmis fiecare câte un mesaj în care şi-au arătat mulţumirea de a fi împreună deja a V-a oară, la Suceava, seara s-a transformat într-una de spectacol. Tinerii de la Asociaţia Italienilor din România au pornit "show-ul" şi chiar dacă o fărâmă din "tradiţii" a însemnat pentru ei "Un italiano vero", cunoscuta melodie a lui Toto Cutugno, auditoriul a cântat împreună cu ei, apreciind astfel şi prestaţiei vedetei grupului, Emmanuel, un tânăr de "rasă" pură. Tinerii de la Forumul Democrat German au cântat de asemenea. Ei n-au adus vreo piesă a lui Dieter Bohlen, ci câteva din cântecele de drumeţie pe care şi cel mai neştiutor ascultător le identifică fără greutate ca fiind germane. În alb-negrul tradiţional de sărbătoare, maghiarii de la Topliţa ar fi putut cânta un ciardaş îndrăcit, dar au preferat două piese vocal-instrumentale mult mai lente.

Dansurile au pus în pericol siguranţa construcţiei clubului, dar au constituit în acelaşi timp o explozie de tradiţie autentică. Asociaţia Polonezilor, reprezentată de câţiva tineri din Soloneţul Nou de la Suceava, în costume populare pline de culoare, a dansat, chiuit şi bătut cizma la podea ca la cel mai tare festival de folclor. Au cinstit spectatorii cu tot ce au mai pur, în tradiţia populară poloneză, de la cununiţa din păr şi floarea de pe fusta fetelor (aceeaşi ca cea de pe a bunicilor şi străbunicilor), pana de păun şi panglicile de la căciulă, pantalonii dungaţi în alb-roşu şi canafii de pe veste, până la pofta nebunească de joc, o poftă debordantă, inepuizabilă.

Revelaţia serii au fost însă tinerii ruşi-lipoveni veniţi de la Brăila. Dansul lor a încântat pur şi simplu. Băieţii în cămăşi de mătase strânse la brâu şi pantalonii băgaţi în cizme au stat pe vine şi au aruncat picioarele în cel mai rusesc fel posibil. Fetele, îmbrăcate în rochii roşii, lungi, cu platcă dantelată şi coroniţe înalte pe cap, ţinând în mâini batiste albe, au alunecat în dans pe podeaua clubului. Mişcări graţioase, în paşi mici şi fini, la fel de graţioase rotindu-se în cerc cu perechea sau trecând pe sub "pod". Această mişcare de dans a creat spre finalul serii tabloul general a ceea ce reprezintă de fapt sensul pentru care iniţiatorii Cupei Interetnice au pornit la drum acum 5 ani. N-a văzut "Club ’60" aşa horă interetnică, cu poloni, italieni, români, maghiari, ucraineni, încercând să înveţe trecerea pe sub pod de la ruşii-lipoveni. Dacă n-au reuşit însă întru totul, au timp să repete mişcarea la anul, la următoarea ediţie.

 

dot